AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. Vezi definitia »

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique) Vezi definitia »

CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus]. Vezi definitia »

INÓCUU, -UĂ adj. 1. care nu produce nici o vătămare; inofensiv. 2. (fig.) nevinovat, sărac cu duhul. (< lat. innocuus) Vezi definitia »

EXSÁNGUU, -UĂ adj. (Despre țesuturi) Lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pron. -gu-u, var. exanguu, -uă adj. / < fr. exsangue, cf. lat. exsanguis]. Vezi definitia »