EXTENSÍV, -Ă adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus) Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. Vezi definitia »

CONVECTÍV, -Ă adj. referitor la convecție; prin convecție. (< germ. konvektiv) Vezi definitia »

COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif. Vezi definitia »

DEZIDERATÍV, -Ă adj. (lingv.) susceptibil de a exprima ideea de dorință, de plăcere. (< fr. désidératif) Vezi definitia »