șprángă, șprăngi, s.f. (reg.) cablu de metal sau funie groasă care se folosește la construirea plutelor sau ancorarea acestora la mal; odgon. Vezi definitia »

háchiță (-țe), s. f. – (Mold.) Capriciu, chef, toane, încăpățînare. Origine necunoscută. Vezi definitia »

pârșă s.f. (reg.) 1. bucată de mușchi preparată special; carne de calitate proastă, cu multe pielițe. 2. jupuială a pielii, pe față și pe membre. 3. murdărie a capului. 4. (înv.) pâine. Vezi definitia »

FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula) Vezi definitia »

RĂPITÚRĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură. Vezi definitia »