HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude]. Vezi definitia »

AGITAȚIÚNE s. f. v. agitație. Vezi definitia »

INTUSUSCEPȚIÚNE s. f. (biol.) introducere într-un corp a unui suc, a unei substanțe care servește la creșterea lui. (< fr. intussusception) Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

INJECȚIÚNE s.f. v. injecție. Vezi definitia »