HIPOONICHÍE s. f. malformație congenitală constând în atrofierea unghiilor. (după engl. hyponychium) Vezi definitia »

CONDROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. chondromalacie, cf. gr. chondros – cartilaj, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea). Vezi definitia »

SPIROMETRÍE s.f. Stabilirea funcției respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. [Gen. -iei. / < fr. spirométrie]. Vezi definitia »

zódie (-di-e) s. f., art. zódia (-di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art. zódiile (-di-i-) Vezi definitia »