Definita cuvantului existențialism
EXISTENȚIALÍSM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societății burgheze și reprezentat prin mai multe direcții, care au în comun propagarea unei concepții tragice asupra existenței, preconizarea utopică a dobândirii libertății, a ființării „autentice”, prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu existențialism
METAMORFÍSM s.n. Modificare, transformare a structurii rocilor subterane sub influența căldurii, a presiunii înalte și a reacțiilor chimice. [< fr. métamorphisme, cf. gr. meta – altul, morphe – formă]. Vezi definitia »
NERVÍSM s. n. Concepție fiziologică care extinde influența sistemului nervos asupra unui număr foarte mare de activități ale organismului – Din fr. nervisme. Vezi definitia »
FOTOTACTÍSM s. n. 1. mișcare de orientare a organelor plantelor în direcția razelor de lumină. 2. sensibilitate, reacție a protoplasmei la lumină; fototaxie. (< fr. phototactisme) Vezi definitia »
ANTIISTORÍSM s. n. concepție și metodă neștiințifică care respinge sau ignoră principiul istoric în considerarea și analiza proceselor și fenomenelor. (< anti- + istorism) Vezi definitia »
ANTROPOMORFÍSM s.n. 1. Concepție mistică care atribuie divinităților născocite (zei, spirite etc.) sau lucrurilor și fenomenelor naturii forme, însușiri și sentimente umane. 2. (Arte) Reprezentare a divinităților sub înfățișare omenească. [< fr. anthropomorphisme]. Vezi definitia »