OBSTRÚCȚIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ♦ Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucțiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukțiia]. Vezi definitia »

MEGACARDÍE s. f. mărire a volumului inimii. (< fr. mégacardie) Vezi definitia »

femeie desfranata.... care umbla cu multzi barbatzi Vezi definitia »

SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar². ♦ Instituție condusă de (marele) spătar²; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar² + suf. -ie. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare]. Vezi definitia »