COMBINÁȚIE s.f. 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ Reacție prin care se unesc elemente chimice și se formează un corp compus, cu alte proprietăți fizice și chimice. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, var. combinațiune s.f. / cf. it. combinazione, lat. combinatio]. Vezi definitia »

HIPOREFLÉXIE s. f. hiporeflectivitate. (< fr. hyporéflexie) Vezi definitia »

HEMATOSCOPÍE s.f. Examinare a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. hématoscopie]. Vezi definitia »

NECROLOGÍE s. f. listă de oameni de seamă morți într-o perioadă de timp. (< fr. nécrologie) Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s. f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuințat în acest scop. – Din fr. alcalimétrie. Vezi definitia »