ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution]. Vezi definitia »

DECEPȚIÚNE s.f. v. decepție. Vezi definitia »

CHIETÚDINE s. f. liniște, tihnă, calm. (< fr. quiétude, lat. quietudo) Vezi definitia »

COEZIÚNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio]. Vezi definitia »

PROCREAȚIÚNE s.f. v. procreație. Vezi definitia »