IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie) Vezi definitia »

AGROGRAFÍE s. f. descriere sistematică a terenurilor cultivate. (< agro- + -grafie²) Vezi definitia »

PRONÚNȚIE s. f. pronunțare (1). (< lat. pronuntio, it. pronunzia) Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.). Vezi definitia »

TIMPANOTOMÍE s.f. (Med.) Paracenteză a timpanului. [Gen. -iei. / < fr. tympanotomie]. Vezi definitia »