COERCIȚIÚNE s.f. v. coerciție. Vezi definitia »

ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă². [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis. Vezi definitia »

INCURSIÚNE s.f. 1. Pătrundere de scurtă durată a unor forțe armate într-un teritoriu sau într-un spațiu aerian străin; atac prin surprindere dat pentru distrugerea unui obiectiv, pentru luare de prizonieri sau de informații etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. (Fig.) Abordare a unui subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pron. -si-u-. / cf. fr. incursion, lat. incursio]. Vezi definitia »

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere. Vezi definitia »

IZOAMPLITÚDINE s.f. Linie care unește punctele cu aceeași amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioadă de timp. [Var. isoamplitudine s.f. / cf. germ. Isoamplitude]. Vezi definitia »