TALÓN s.n. 1. Porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărți. 3. Marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părțile detașabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcușului. [< fr. talon]. Vezi definitia »

CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis. Vezi definitia »

AKRON [æcrən], oraș în S.U.A. (Ohio); 650 mii loc. (1984, cu suburbiile). Puternic centru al ind. cauciucului (anvelope auto). Mașini agricole, avioane, produse alim., chim., aparataj electrotehnic. Universitate. Vezi definitia »

TRONCÓN s. n. trunchi de con. (< tronconic) Vezi definitia »

BRESSON [bresõ], Robert (1901-1999), regizor francez de cinema. Producții caracterizate prin acuitatea sentimentului tragic, profunzimea instrospecției și austeritatea mijloacelor de expresie („Jurnalul unui preot de țară”, „Un condamnat la moarte a scăpat”, „Porcesul Ioanei d’Arc”, „Sfioasa”). Vezi definitia »