joimăríță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână. Vezi definitia »

CHÉTĂ s.f. Adunarea unor sume de bani de la public într-un anumit scop. [< fr. quête]. Vezi definitia »

VELÚRĂ s. f. v. velur. Vezi definitia »

SPONGÍNĂ s.f. (Med.) Substanță cornoasă secretată de anumite celule din mezoglee la unii spongieri. [< germ. Spongin]. Vezi definitia »

BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură. Vezi definitia »