Definita cuvantului cașă
CAȘĂ s.f. În bucătăria rusească și poloneză, boabe de hrișcă prăjite, respectiv păsatul fiert din acestea, precum și aluatul din făină de hrișcă (ca un terci)folosit pentru prepararea lipiilor sau a clătitelor groase (blinî) tradiționale; prin ext. budincă dulce din arpacaș de orz sau din griș, fierte în lapte. Din rus. kașa.
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu cașă
pitárcă, pitắrci, s.f. (reg.) 1. numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă, iar cealaltă otrăvitoare. 2. (în forma: chitoarcă) haină ruptă; zdreanță, fleandură. Vezi definitia »
ETEROGRÉFĂ, eterogrefe, s. f. V. heterogrefă. Vezi definitia »
ROMANÍSTICĂ s. f. disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romanice. (< germ. Romanistik) Vezi definitia »
pahuiálă s.f. (reg.) încețoșare, împăienjenire a ochilor. Vezi definitia »
vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș). Vezi definitia »