EXPIÁȚIE s.f. (Liv.) Expiere, ispășire. [Gen. -iei, var. expiațiune s.f. / cf. fr. expiation]. Vezi definitia »

EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione]. Vezi definitia »

SOLMIZÁȚIE s.f. (Muz.) Sistem medieval de notație silabică a sunetelor ținând seama de raportul dintre intervalele care le despart. [< fr. solmisation]. Vezi definitia »

DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio) Vezi definitia »

PLEURODINÍE s. f. durere inflamatorie, în regiunea nervilor intercostali. (< fr. pleurodynie) Vezi definitia »