OXIDOREDÚCȚIE s.f. (Chim.) Oxidoreducere. [Gen. -iei. / < fr. oxydo-reduction]. Vezi definitia »

LOMBARTRÍE s.f. (Med.) Lombartroză. [Gen. -iei, var. lumbartrie s.f. / < fr. lombarthrie, cf. lat. lumbus – șale, gr. arthron – articulație]. Vezi definitia »

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá. Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation. Vezi definitia »

DEZINSÉCȚIE s.f. Dezinsectizare. [Gen. -iei. / < fr. désinsection]. Vezi definitia »