flamíngo s. m., art. flamingul; pl. flamingi Vezi definitia »

VIRÁGO s.f. (Liv.) Femeie cu statură, fire și maniere de bărbat. [< fr., lat. virago]. Vezi definitia »

blago-. Element sl. care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, în care redă sensul gr. εὑ-. Cea mai mare parte a termenilor astfel compuși sînt înv.; singurul de circulație relativ generală este ultimul: blagocestie, s. f. (milă), din sl. blagočistije; blagocestiv, adj. (milos), din sl. blagočĭstivĭ; blagocin, s. m. (Mold., înv., arhiereu), din rus. blagočinnyi; blagodarenie, s. f. (mulțumire), din sl. blagodarenije; blagodari, baglodorî, vb. (a mulțumi), din sl. blagodariti; var. modernă blogodori, blodogori (a bombăni); cf. Șeineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adj. (nobil), din sl. blagorodĭnikŭ; blagorodni(ci)e, s. f. (noblețe); blagoslovi, vb. (a binecuvînta), din sl. blagosloviti; der. blagosloveală, blagoslovenie, s. f. (binecuvîntare); blagoslovitor, adj. (care blagoslovește). Vezi definitia »

GO s. n. Joc din Orientul Îndepărtat, disputat pe o tablă care cuprinde 361 de puncte de intersecție, în care fiecare jucător caută să ocupe o arie cât mai cuprinzătoare și, în același timp, să-și încercuiască adversarul cu scopul de a-l împiedica să se desfășoare, totodată încercând să-i captureze cât mai multe piese. (cuv. jap., care denumește un joc de origine chinezească, wei-ch'i în chin., format dintr-o tablă, goban, și din puluri albe și negre, go-ishi) [și TLF] Vezi definitia »

MENINGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) meninge”, „membrană”. [< fr. méningo, cf. gr. meninx, meningos]. Vezi definitia »