PERCÉPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception. Vezi definitia »

MEDIASTINOSCOPÍE s. f. examen endoscopic al mediastinului. (< fr. médiastinoscopie) Vezi definitia »

xantodermíe s. f., art. xantodermía, g.-d. xantodermíi, art. xantodermíei Vezi definitia »

SUBREDÁCȚIE s. f. redacție locală a unui ziar, a unei reviste etc. care au sediul central în capitală. (< sub- + redacție) Vezi definitia »

ORNITOMANȚÍE s.f. (Ant.; la romani) Prezicere a viitorului după zborul păsărilor. [Gen. -iei. / < fr. ornithomancie, cf. gr. ornis – pasăre, manteia – ghicire]. Vezi definitia »