INACTINÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unei lumini de a fi inactinică. [Cf. fr. inactinisme]. Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme) Vezi definitia »

NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot]. Vezi definitia »

ILUMINÍSM s. n. 1. mișcare ideologică și cultural-literară din sec. XVIII-XIX, care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale și perfecționarea morală prin răspândirea științei și culturii în popor; luminism². 2. concepție religioasă care afirmă existența inspirațiilor directe de la divinitate. (< fr. illuminisme) Vezi definitia »

NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus]. Vezi definitia »