AUTÍSM s. n. tulburare psihică prin ruperea contactului cu realitatea exterioară. (< fr. autisme) Vezi definitia »

TELURÍSM s. n. influență a pământului, a solului asupra viețuitoarelor. (< fr. tellurisme) Vezi definitia »

HOLÍSM s. n. (Filoz.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme. Vezi definitia »

CALVINISM (‹ fr.) s. n. Doctrină protestantă întemeiată de J. Calvin; formulată în „Instituția religiei creștine”. C. acceptă ca sursă unică a credinței Sf. Scriptură; reține din taine numai botezul și împărtășania, dar respinge atît transsubtanțiația romană cît și consubstanțiația lutherană; recunoaște predestinarea absolută și grația divină irezistibilă. C. susține întoarcerea la simplitatea creștinismului primitiv și respinge ierarhia ecleziastică. Răspîndit în țări din Europa și America. Vezi definitia »

SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în sec. VIII și răspândit mai ales în Persia. – Din fr. soufisme. Vezi definitia »