marcótcă s. f. – (Bucov.) Tutun de calitate proastă. Rus. markotka (Candrea). Vezi definitia »

MĂSĂRÍȚĂ, măsărițe, s. f. (Reg.) Față de masă. – Masă² + suf. -ăriță. Vezi definitia »

úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

PAROTÍDĂ adj., s. f. fiecare dintre cele două glande salivare situate sub ureche. (< fr. parotide) Vezi definitia »

CENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) 1. Dezvoltare a unui individ de tip particular care nu repetă filogenia speciei sale. 2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun. [< fr. cénogenèse, cf. gr. koinos – comun, genesis – naștere]. Vezi definitia »