Definita cuvantului uimă
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uimă
DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din scr. dojnica. Vezi definitia »
TOCHITÚRĂ, tochituri, s.f. Preparat culinar numit și topitură, făcut tradițional cu ocazia tăierii porcului, din carne grasă tăiată mărunt, prăjită cu ceapă în tigaie, având aspect de tochitură (= jumări obținute prin topirea slăninii). Ca specialitate gastronomică românească, este realizată din bucăți mici de carne de porc, de organe și de cârnăciori, prăjite la tigaie, servite cu garnitură de mămăliguță, cu ochiuri și brânză rasă deasupra. Vezi definitia »
arameáncă s. f., pl. arameénce Vezi definitia »
EPENDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului ependimului. [< fr. épendymite]. Vezi definitia »
TRICHINELÓZĂ s. f. trichinoză. (< fr. trichinellose) Vezi definitia »