Definita cuvantului febră
FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu febră
JETÉLĂ s. f. dig cu secțiune mai mică, la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port maritim, pentru evitarea înnisipării sau scurgerea aluviunilor. (< fr. jetée) Vezi definitia »
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. Vezi definitia »
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »
MANUTÁNȚĂ, manutanțe, 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiúne s. f.] – Din fr. manutention. Vezi definitia »
sîrjiță (-țe), s. f. – Semănătură de grîu amestecat cu orz. – Var. sîrjoacă. Sb. suržica (Tiktin). Vezi definitia »