Definita cuvantului febră
FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu febră
cráflă (cráfle), s. f. – Gogoașă, produs de patiserie. – Var. crafnă, croafănă. Germ. Krapfen (DAR). Vezi definitia »
ciúrfă s. f. – Tencuire. Cuvînt expresiv, obținut prin regresiune de la un vb. *ciurfui, care nu există, dar care fusese propus de DAR; este puțin probabilă legătura indicată aici, cu mag. csorva „nisip”. – Der. ciurfuială (var. ciurluială, ciurufleacă), s. f. (mîl, noroi). Vezi definitia »
UREDINÁLĂ, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină; (și la sg.) ciupercă din acest ordin. – Din fr. urédinales. Vezi definitia »
panțúșcă s.f. (reg.) femeie ușuratică. Vezi definitia »
MURÍNĂ s. f. (la romani) cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. (< lat. murrina) Vezi definitia »