plămânárcă, plămânărci, s.f. (reg.) plantă acoperită cu peri aspri; mierea-ursului. Vezi definitia »

ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. Vezi definitia »

IMNÓDICĂ s. f. imnografie. (< germ. Hymnodik) Vezi definitia »

DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcții amină. (< fr. diamine) Vezi definitia »

MELANÍNĂ s.f. Pigment negru care se formează la suprafața pielii, mai ales sub influența razelor solare. [< fr. mélanine, cf. gr. melas – negru]. Vezi definitia »