frelí, frelésc, vb. IV (înv.) a vorbi fără căpătâi, a debita baliverne. Vezi definitia »

ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens. Vezi definitia »

UNGULI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unghie”, „prevăzut cu unghii”. [< it. unguli-, fr. onguli-, cf. lat. ungula]. Vezi definitia »

poutălí, poutălésc, vb. IV (reg.) a adăuga (pentru a completa), a întregi. Vezi definitia »

julí (julésc, julít), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură). Vezi definitia »