curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii). Vezi definitia »

AFÚRCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca]. Vezi definitia »

ioárcă s.f. (înv.) broască râioasă. Vezi definitia »

ștíftă, ștífte, s.f. (reg.) tigvă. Vezi definitia »

BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Ucr. barylka. Vezi definitia »