AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire. Vezi definitia »

SEMICIRCULÁR, -Ă adj. În formă de semicerc; semiciclic. ◊ Canale semicirculare = cele trei canale care alcătuiesc partea superioară a urechii interne. [Cf. fr. semi-circulaire]. Vezi definitia »

heteșár, heteșári, s.m. (reg., înv.) argat. Vezi definitia »

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur]. Vezi definitia »

STÂLPÁR, stâlpari, s. m. Veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie. – Stâlp + suf. -ar. Vezi definitia »