HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

AURÉUS s. m. monedă romană de aur. (< lat. aureus) Vezi definitia »

HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus. Vezi definitia »

CHÍMUS s.n. v. chim. Vezi definitia »

ANTITAURUS, lanț muntos (alt. max.: Erclyas Dağ, 3.917 m) în Turcia asiatică, de-a lungul țărmului M. Mediterane, alcătuit din roci sedimentare, format din două culmi paralele: Tahtali Dağlari (Bey Dağ, 3.054 m) și Binboğa Dağ (2.830 m). Pantele nordice au o vegetație de stepă, iar cele sudice sînt acoperite cu păduri subtropicale. Vezi definitia »