Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus. Vezi definitia »
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. Vezi definitia »
ANGÉLUS s.n. Rugăciune catolică în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos. [< lat. angelus – înger]. Vezi definitia »
URÉUS s. n. reprezentare a șarpelui naja, simbol al soarelui, care orna coroana faraonilor; semn al regalității. (< fr., lat. uraeus) Vezi definitia »
nus, -ă, pron. pers. (înv.) el; dânsul. Vezi definitia »