OBSCURANTÍSM s.n. Stare de înapoiere culturală. ♦ Atitudine ostilă, retrogradă față de răspândirea culturii și a progresului în mase. [< fr. obscurantisme]. Vezi definitia »

DIAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr. diamagnétisme) Vezi definitia »

GÂNDIRÍSM s. n. curent ideologic și politic din România, format în jurul revistei „Gândirea”, care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. (< „Gândirea” + -ism) Vezi definitia »

TACTÍSM s.n. (Biol.) Orientare a organismelor vii sub influența anumitor factori externi; taxie, tropism. [< fr. tactisme]. Vezi definitia »

MUTACÍSM s.n. Pronunțarea unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. [< fr. mutacisme]. Vezi definitia »