URETEROTOMÍE s.f. (Med.) Incizie operatorie a ureterului. [Gen. -iei. / < fr. urétérotomie, cf. gr. oureter – ureter, tome – tăiere]. Vezi definitia »

DISGRAVIDÍE s. f. Tulburare patologică ce apare în cursul gravidității. – Dis- + gravidă + suf. -ie. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

sfârnăríe s.f. (înv. și reg.) 1. negustorie. 2. (fig.; reg.) șarlatanie. Vezi definitia »

deprésie (deprimare) (de-pre-si-e) s. f., g.-d. art. deprésiei; pl. deprésii Vezi definitia »