DISCÍPOL s.m. Învățăcel, elev (al unui maestru). ♦ Continuator al unei doctrine, al unei învățături. [Var. discipul s.m. / cf. lat. discipulus, fr. disciple]. Vezi definitia »

PALUDÍCOL, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește în mlaștini. (< fr. paludicole) Vezi definitia »

EUCALIPTÓL s. m. substanță uleioasă obținută din uleiul de eucalipt, antiseptic al căilor respiratorii. (< fr. eucalyptol) Vezi definitia »

VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole]. Vezi definitia »

POLIFENÓL s. m. compus aromatic cu mai multe funcții fenol. (< fr. polyphénol) Vezi definitia »