láur (láuri), s. m. – 1. Plantă, Datura stramonium. – 2. Dafin (Laurus nobilis). Lat. laurus (Candrea-Dens., 967; REW 4943; DAR), cf. it. alloro, prov. laur, fr. (laurier), sp., port. (laurel). Al doilea sens este împrumut cult. Vezi definitia »

ștur adv. (reg.) încărcat. Vezi definitia »

IHTIOZÁUR s. m. reptilă fosilă marină, uriașă, cu corpul fusiform, ca al unui pește, și membrele transformate în palete înotătoare. (< fr. ichtyosaure) Vezi definitia »

tezáur (-re), s. n. – Comoară, visterie, patrimoniu. – Var. înv. tesaur. Mr. θisavru. Lat. thesaurus (sec. XIX), mr. din ngr. θυσαυρός. – Der. tezauriza, vb. (a strînge obiecte de preț). Vezi definitia »

DELEÁTUR s. n. Nume dat semnului de corectură tipografică prin care se indică suprimarea unei litere, a unui grup de litere etc. [Pr.: -le-a-] – Cuv. lat. Vezi definitia »