ORTOÉDRIC, -Ă adj. (despre cristale) cu planurile coordonate perpendiculare între ele. (< fr. orthoédrique) Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus). Vezi definitia »

SINONÍMIC, -Ă, sinonimici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de sinonime (2) sau de sinonimie, privitor la sinonime sau la sinonimie. ◊ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. „Dovleac” și „tărtăcuță” desemnează, prin derivație sinonimică, „cap”. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2) și al sinonimiei. ♦ Totalitatea sinonimelor (2) unei limbi; sistemul de sinonimie al unei limbi. – Din fr. synonymique, (2) și germ. Synonymik. Vezi definitia »

ENZIMÁTIC, -Ă adj. referitor la enzime; diastazic (1). (< fr. enzymatique, engl. enzymatic) Vezi definitia »

FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. Vezi definitia »