Definita cuvantului flanc
FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă; latură. ◊ De flanc = dintr-o parte; în flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. Partea laterală a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu flanc
ȚANC3, țancuri, s. n. (Reg.) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken). Vezi definitia »
ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor; anticar1. Armă antitanc. – Din fr. antitank. Vezi definitia »
bărbúnc s. m. – 1. (Trans.) Înrolare în armată, recrutare, prin organizare de baluri și oferire de băuturi. – 2. Dans popular. – Var. berbunc(ă), verbunc(ă), berbunță. Germ. Werbung „înrolare” (Borcea 177); întrodus în Trans., prin administrația austriacă (sec. XVIII). Vezi definitia »
TRICÓNC s. n. plan de biserică înscriind trei abside opuse intrării, racordate între ele prin intermediul unui dreptunghi. (< fr. triconque) Vezi definitia »
PALÁNC s. n. v. palan. Vezi definitia »