marafét (maraféturi), s. n. – 1. (Înv.) Îndemînare, dibăcie. – 2. (Înv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, vicleșug. – 4. Capcană, cursă, prefăcătorie, intrigă. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Șeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet și rus. marafety podpuskatĭ „a-și bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 îl consideră de origine obscură și care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, înșelător); marafetui, vb. refl. (a se purta). Vezi definitia »

CAȘÉT s. n. 1. carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor. ◊ plată făcută după numărul de lecții predate. 2. (filat.) plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. (< fr. cachet) Vezi definitia »

zúzet (pop.) s. n., pl. zúzete Vezi definitia »

falset, falseturi s. n. (intl.) bani furați. Vezi definitia »

SUBARBORÉT s.n. Totalitatea arbuștilor care cresc într-un arboret. [Pl. -eturi, (s.m.) -eți. / < sub- + arboret]. Vezi definitia »