DESPÓT/DÉSPOT s. m. 1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin. 2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran. 3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar. (< ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân) Vezi definitia »

HETEROZIGÓT, -Ă adj., s. m. (organism diploid) care provine din părinți diferiți în ceea ce privește constituția genetică. (< fr. hétérozygote) Vezi definitia »

DESPÓT, despoți, s. m. 1. (În antichitate și în evul mediu) Conducător cu puteri discreționare; tiran. ♦ Fig. Persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care vrea să-și impună cu orice preț voința. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut. [Acc. și: déspot] – Din ngr. despótis, fr. despote. Vezi definitia »

EPIDÓT s.n. Silicat natural de calciu, aluminiu și fier. [< fr. épidote]. Vezi definitia »

MONOZIGÓT, -Ă adj. 1. cu un singur zigot. 2. dezvoltat dintr-un singur ovul fecundat. (< fr. monozygote) Vezi definitia »