cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer. Vezi definitia »

REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter. Vezi definitia »

Arta gravarii pietrelor pretioase Vezi definitia »

PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere) Vezi definitia »

AUDITA, vb. A efectua un audit. Vezi definitia »