INCENDIÁR, -Ă adj. 1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ◊ (fig.) care agită spiritele. 2. (fig.) împurpurat. (< fr. incendiaire, lat. incendiarius) Vezi definitia »

BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire) Vezi definitia »

PROTOCOLÁR, -Ă adj. După protocol, potrivit protocolului; (despre persoane) ceremonios. [Cf. fr. protocolaire]. Vezi definitia »

STĂMBÁR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. – Stambă + suf. -ar. Vezi definitia »

PERMISIONÁR s.m. (Liv.) Ostaș care pleacă în permisie. [Pron. -si-o-. / < fr. permissionnaire]. Vezi definitia »