Definita cuvantului fonetică
FONÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. [< fr. phonétique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonetică
fofează, fofeze s. f. aripă de găină. Vezi definitia »
DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence]. Vezi definitia »
ráhotă s.f. (reg.) persoană străină într-un sat. Vezi definitia »
POLIÓDĂ, poliode, s. f. Tub electronic cu mai mult de doi electrozi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. polyode. Vezi definitia »
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + suf. -ință. Vezi definitia »