nașpi v. nașpa. Vezi definitia »

ÎNCROPÍ, încropesc, vb. IV. Tranz. 1. A face călduț un lichid. 2. A aduna (cu greu) laolaltă, a înjgheba, a înfiripa. – Din încrop (= uncrop). Vezi definitia »

CARPI s.m. pl. (?sursa discutabila) Populație de origine dacică. În secolele II-III e.n. carpii au locuit teritoriul de la est de Carpați până la Nistru. După unii cercetători, denumirea de carpi vine de la Carpates (munte), nume ce derivă fie din rădăcina sker = „a tăia”, fie din alfabetul Karpë, Karme (karp-m) = „stâncă”; după alții, el ar deriva din rădăcina indo-europeană Kar = „a lăuda”. Indiferent dacă numele carpilor vine de la Carpates (munte), ori de la forma indo-europeană Kar, un lucru este sigur – și anume că populația carpică a locuit în preajma munților Carpați. [Sursa: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=Dictionare&op=content&tid=18] Vezi definitia »

pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate). Vezi definitia »

Pilípi s.m. pl. – v. Filipi. Vezi definitia »