CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó. Vezi definitia »

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak. Vezi definitia »

BILÓC adj. (despre avioane) cu două locuri; biplas. (după fr. biplace) Vezi definitia »

cioc², cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean. Vezi definitia »

chioc s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici. Vezi definitia »