Definita cuvantului franklin
FRÁNKLIN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu sarcina unui corp punctual care, la distanța de 1 cm de un alt corp punctual încărcat cu aceeași sarcină, este supus în vid unei forțe de o dină. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu franklin
TRANSMARÍN, -Ă adj. de dincolo de mare. (< fr. transmarin) Vezi definitia »
MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier]. Vezi definitia »
HIPOCRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci magmatice) din minerale cristalizate și amorfe. (< fr. hypocristallin) Vezi definitia »
BIZANTÍN, -Ă adj. 1. De (ca) la Bizanț, din timpul Imperiului bizantin. ◊ Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și a liniilor curbe în arhitectură și printr-o variată bogăție de culori în ornamentație. 2. (Fig.) Intrigant, perfid, corupt. [Cf. fr. byzantin, it. bisantino, lat. bysantinus]. Vezi definitia »
AUGUSTÍN, -Ă s. m. f. augustinian. (< lat. augustinus, fr. augustin) Vezi definitia »