Definita cuvantului tochitură
TOCHITÚRĂ, tochituri, s.f. Preparat culinar numit și topitură, făcut tradițional cu ocazia tăierii porcului, din carne grasă tăiată mărunt, prăjită cu ceapă în tigaie, având aspect de tochitură (= jumări obținute prin topirea slăninii). Ca specialitate gastronomică românească, este realizată din bucăți mici de carne de porc, de organe și de cârnăciori, prăjite la tigaie, servite cu garnitură de mămăliguță, cu ochiuri și brânză rasă deasupra.
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu tochitură
CAPSÚLĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji și având numeroase semințe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând semințele în libertate; măciucă (3), măciulie (2). 2. înveliș al unor organe și organisme inferioare. Capsulă bacteriană. 3. Mic înveliș solubil, făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conține diferite medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor. 4. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanțe; capsă (3). 5. Mic cilindru metalic care conține bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale. 6. Cutie cu capac care se deformează sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7. (În sintagma) Capsulă telefonică = cutiuță care conține (într-un aparat telefonic) un microfon sau un receptor. 8. Capac de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 9. (În sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanșeizat al navei spațiale capabil să se desprindă de restul vehiculului și să coboare pe un corp cosmic. – Din fr. capsule, lat. capsula. Vezi definitia »
FILIGRÁNĂ s. f. v. filigran. Vezi definitia »
mingeacă, mingeci s. f. (vulg.) vulvă, vagin. Vezi definitia »
ciúpă (ciúpe), s. f. – 1. Apă caldă, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscută, dar cu siguranță sl. Se poate pune în legătură cu bg. čipa „nou născut” (Lacea, Dacor., V, 397), čipkam „a îmbăia un copil” (DAR) și probabil cu sb. čepa „cameră luxoasă a unei femei”. Este puțin probabilă der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spăla” (Cihac, II, 59). – Der. ciupăi (var. ciupăra), vb. (a îmbăia un copil). Vezi definitia »
rúță! interj. (reg.) strigăt, chemare a rațelor. Vezi definitia »