FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. Vezi definitia »

știoálnă (-ne), s. f. – 1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709). Vezi definitia »

DEJÚRNĂ adv. invar. (Rar; despre elevi și, înv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din rus. dejurnâi. Vezi definitia »

HIDRAZÍNĂ s. f. compus organic bazic, toxic, combinație a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv și de vulcanizare etc. (< fr. hydrazine) Vezi definitia »

țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282. Vezi definitia »