variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni Vezi definitia »

ESPLICAȚIÚNE s.f. v. explicație. Vezi definitia »

farfazoáne, s.f. pl. (reg., înv.) mofturi, fasoane. Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s.f. Aliaj cu bază de antimoniu, folosit la cuzineți, pentru a reduce frecarea. [< fr. antifriction]. Vezi definitia »

RAȚIÚNE, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație (2). [Pr.: -ți-u-] – Din lat. ratio, -onis. Vezi definitia »