Definita cuvantului rachetă
RACHÉTĂ1 s.f. 1. Vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins în combustibilul folosit. ◊ Motor-rachetă = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos. 2. Cartuș special, cu materii explozibile (colorante), care ard producând lumină de diferite culori. [< germ. Rakete, rus. raketa, engl. rocket].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rachetă
GIUVAIERGEREÁSĂ, giuvaiergerese, s. f. Negustoreasă de giuvaieruri. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaierger[ie] + suf. -easă. Vezi definitia »
pílhă, pílhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezișul pe un drum de munte. 2. lemn pus de-a curmezișul pe capătul dinapoi al unei table de plută; cordar, călădău. 3. lemn pus de-a curmezișul apei, pe care se construiește o tablă de plută. 4. bucată de lemn care are la cap sârme, funii cu care se leagă plutele la mal. 5. lemn pus sub călcâiul țapinei. Vezi definitia »
TUFIȘOÁRĂ, tufișoare, s. f. Diminutiv al lui tufă. – Tufă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
SEMICOLOÁNĂ, semicoloane, s. f. (Arh.) Coloană care are jumătate din diametru îngropat în zid. – Semi- + coloană (după fr. demi-colonne). Vezi definitia »
MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette. Vezi definitia »