DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui. Vezi definitia »

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni. Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍT¹ s. n. Faptul de a amănunți (1). Vezi definitia »

SORMÁIT s. n. aliaj dur al fierului, cu adaosuri de nichel, siliciu și mangan, material de încărcare a pieselor de mașini supuse la uzură mare. Vezi definitia »

ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui. Vezi definitia »