CULTÍSM s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme]. Vezi definitia »

OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. Vezi definitia »

ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme. Vezi definitia »

RUTINÍSM s. n. caracter rutinier. (< engl. routinisme) Vezi definitia »

PROFESIONÍSM s.n. (Rar) Practicarea unui sport, a unei arte etc. ca profesionist; (p. ext.) ramură a sportului, a artei etc. practicată ca profesiune. [Cf. it. professionismo]. Vezi definitia »